Sfantul Mucenic Eusebie, Episcopul Samosatelor (22 iunie)

Sfantul Mucenic Eusebie s-a afirmat mai ales ca aparator al dreptei credinte in fata ereziei ariene. Sfantul Mucenic Eusebie, in calitate de Episcop al Samosatelor, a fost cel care l-a sustinut pe Sfantul Meletie pentru a fi numit Episcop al Antiohiei.
In timpul domniei lui Iulian Apostatul, cand crestinii au suferit noi persecutii, Sfantul Eusebie si-a dezbracat vesmintele arhieresti, inlocuindu-le cu cele ale unui simplu soldat simplu, cutreierand astfel Siria, Fenicia si Palestina. In tot acest timp, Sfantul Eusebie a cercetat situatia crestinilor si a bisericilor. A hirotonit preoti, diaconi, citeti, iar in unele locuri a sfintit ierarhi.
In anul 361, dupa moarte lui Iulian Apostatul, la indemnul Sfantului Eusebie, Sfantul Meletie a convocat un sinod la Antiohia, impotriva ereziei ariene. Sinodul s-a tinut in vremea domniei imparatului lovian. Insa, dupa moartea acestuia, a urcat pe tron Valens, iar prigoanele impotriva Bisericii au izbucnit din nou.
In timpul domniei acestuia, Sfantul Meletie a fost trimis in exil in Armenia, iar Sfantul Eusebie in Tracia. Urmand la tron Gratian, persecutiile asupra crestinilor au incetat. Astfel, cei doi mari ierarhi au fost rechemati din exil.
In timp ce se afla in cetatea Doliche spre a sfinti un episcop, un eretic a strivit capul sfantului cu o tigla. Sfantul Eusebie s-a mutat la Domnul in anul 379.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfantului Grigorie Dascalu, Mitropolitul Tarii Romanesti;
- Sfintilor Mucenici Zinon si Zinas;
- Sfantului Mucenic Pombian;
- Sfantului Mucenic Galation;
- Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) si Satornin fiul ei;
- Sfantului Paulin, episcop de Nola;

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Mucenic Iulian din Cilicia 21 iunie

Sfantul Mucenic Iulian s-a nascut intr-o familie de nobili. A trait in Tarsul Ciliciei in vremea lui Diocletian. Sfantul Mucenic Iulian cand a primit moartea muceniceasca era in varsta de 18 ani. Persecutorii l-au torturat timp de un an incercand sa-l faca sa se lepede de credinta in Hristos. Acestia au arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o sa-si convinga fiul sa se lepede de Hristos, dar ea l-a sfatuit sa mearga la moarte cu multumire, cu nadejde si cu bucurie. Sfantul Mucenic Iulian a fost legat intr-un sac, plin cu serpi veninosi, pe care l-au aruncat in mare.

Sfintele moaste ale Sfantului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credinciosii le-au gasit si le-au ingropat cu cinste la Alexandria, in anul 290. Moastele au fost mutate dupa un timp in Antiohia.

In predica sa la Sfantul Mucenic Iulian, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Din gura mucenicului iesea glasul lui cel sfant, iar impreuna cu glasul si o lumina care lumina mai puternic decat razele soarelui [...] Luati un om bolnav, indiferent cat de groaznic, un posedat de diavol sau care si-a pierdut mintile, si aduceti-l la racla in care se odihnesc ramasitele sfinte ale acestui sfant, si veti vedea cum demonul sare si fuge de la om, ca si ars de foc".

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfantului Mucenic Afrodisie;

- Sfantului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei;
- Sfantului Mucenic Iulian Egipteanul;
- Sfantului Mucenic Nichita Nisireanul;



Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor 20 iunie 2011

Sfantul Mucenic Metodie a imbratisat viata monahala inca din tinerete. Pentru viata sa curata si bineplacuta lui Dumnezeu a fost chemat la arhierie, fiind numit  Arhiepiscop al cetatii Patarelor din Licia. Sfantul Mucenic Metodie a fost un adversar al ereziei lui Origen. S-a savarsit muceniceste in cetatea Chalcis din Siria, pe vremea imparatului Aurelian. Sfantul Mucenic Metodie a prorocit caderea Constantinopolului.

Tot astazi facem pomenirea:

- Cuviosului Parintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului;

- Sfantului Nicolae Cabasila;

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Duminica Tuturor Sfintilor (19 iunie)

Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica Tuturor Sfintilor. Cinstim acum, laolalta si dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toti acei care, de la inceputurile lumii si pana acum, in toate timpurile si in toate locurile pe unde au trait, s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni, inchinandu-si toata viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui Dumnezeu.

In acest urias sobor al tuturor sfintilor, pe care ii cinstim acum la aceasta sarbatoare, sunt toti stramosii neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii prooroci ai Vechiului Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de intruparea Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei, despre acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru Hristos, pentru Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si bice, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. 


Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului (Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.

Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul spune pe Muntele Fericirilor: Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici niste oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime foarte variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor cum au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea sfinteniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugaciune, de tot ceea ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.

Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru viata lor pilduitoare, pentru statornicia lor in credinta, pentru caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii, pentru bunatatea inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.

Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti, cinstim pe Stapanul lor, Care este Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem chemati si indemnati sa ne imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din viata aceasta, si sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele si sa le urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost desavarsirea sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii luminoase pe cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si au implinit slavita porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a zis : Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )

Aceasta porunca este data pentru prima data lui Moise, pe care o gasim in cartea Levitic, capitolul 11. Deci, inca din vremea Vechiului Testament ni se poruncea sa fim sfinti. Iar astazi este de batjocura acest cuvant : "Vrei sa fii sfant ? Vrei sa faci pe sfantul ?" Ca si cum sfintenia ar fi ceva interzis. Ar trebui sa spunem : " Doamne ajuta-mi sa fiu sfant !" Sa fim sfinti cu totii. Acesta este idealul nostru ! Este porunca sa fim sfinti; porunca de la Dumnezeu. Si o alta porunca, asemanatoare cu aceasta, rostita de Mantuitorul pe Muntele Fericirilor, cand a poruncit tuturor ascultatorilor Sai de atunci si din totdeauna : Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este ( Matei 5, 48).

Cand citim sau cand auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiesti : " Fiti sfinti sau fiti desavarsiti ", care este in fond acelasi lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de infaptuit sfintenia cu propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile sfintilor, despre care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si vedem ca ei au putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem si noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea nu inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in viata lor pamanteasca.

Minunile sunt daruri speciale, in plus, si nu totdeauna sunt insusirile sfinteniei. In privinta aceasta, Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi trebuie sa ne puna pe ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea a judecatii multi Imi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am prorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni in numele Tau? Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune Mantuitorul Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! - cumplit raspuns ! Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea (Matei 7, 22-23).

Sfintenia sau desavarsirea nu presupun numaidecat semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem uneori. Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung sa faca si vrajitorii si scamatorii si fachirii, ajutati de puterile intunericului. Dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor. Sfintenia cea bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei insusiri.

Instrainarea omului de rautati si de patimi. Noi suntem numiti vase de lut si aceste vase trebuie curatite ca sa poata intra si sa poata ramane in ele harul Sfantului Duh, adica sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu intra spune Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de patimi si de rautati.

A doua conditie: Pastrarea si marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei care fac false minuni, sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti, fara indoiala, dar acestea sunt mai rare.

Si a treia conditie : Implinirea poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul intai, se spune intre altele si acest lucru: Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Intrucat implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se arata. Il vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8 ), spune "Fericirea " a sasea. De obicei, credinta cea adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste sincera fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu iar pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul Evanghelist Ioan in Epistola intaia dintre scrierile sale.

Caci cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede? (I Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu adevarat, daca mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si daca nu dovedeste prin fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine face asa, se afla pe calea sfinteniei, adica este pe calea pe care au mers sfintii in drumul lor spre imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa daruim, sa ne ostenim, sa mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.

Ca sa intram pe aceasta cale a sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce izvoraste din Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul il dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala, prin rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.

Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 15, 4). Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic ! (Ioan 15, 5).

Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sfantul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea sa si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16).

Si continua : Daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si iubiti-va unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile; ca sa deveniti prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie imparateasca si neam sfant, popor ales al lui Dumnezeu

Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom uri faradelegea si pacatul si vom simti nevoia launtrica de a face cat mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom insufleti usor pentru tot ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom simti din plin bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul smerit si bland.

Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii pe care ii sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci. In El au crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El s-au dus, in imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe adanc cheama

Societatea noastra omeneasca si romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de oameni intelepti, modesti, cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu pretindem altora sa fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul sau de activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim astazi.

Incheind aceste ganduri despre sfintii pe care ii praznuim astazi sa ne rugam lui Dumnezeu cu umitinta, zicand asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei, barbatia si statornicia sfintilor Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria lor in credinta, ravna dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor crestinesti pe care le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce vorbim si tot ce infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui nostru, ca impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor nostri, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin

sursa:crestinortodox

In Biserica Ortodoxa se face lasatul secului pentru postul Sf. Ap. Petru si Pavel(19 iunie)

Lasatul secului se refera la lasatul lumii. Sec vine de la seculum, spun toti teologii, adica lume, si acest lucru trebuie sa ne dea de gandit pentru ca, de fapt, lasatul secului ne cheama si ne aminteste ca noi trebuie sa lasam la inceputul postului, sa lepadam modernitatea, lucrurile lumesti si tot ceea ce tine de lume, si nu de Dumnezeu, asa cum uneori Sf. Scriptura face diferenta intre lumea aceasta si lumea lui Dumnezeu, lumea cu adevarat spirituala. La aceasta trebuie sa ne gandim, ca sa lepadam toate acum la inceputul postului, si poate ca omul ar trebui sa se gandeasca ca cel mai bine este sa renunte la pierderea de timp, la risipirea patimasa in desertaciuni, gandindu-se la acel lucru mare la care ne cheama Dumnezeu. Lasand sec, adica lasand cele ale lumii, vom ajunge intr-o zi cu adevarat sa simtim postul. Este un  indemn al reculegerii lasatul secului, al reinnoirii vietii, prin lasarea pacatelor si a intoarcerii spre Dumnezeu.

Sfantul Apostol Iuda; Lasata secului pentru postul Sfintilor Apostoli(19 iunie)

Sfantul Iuda a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mantuitorului. Sfantul Apostol Iuda se numara intre fratii Domnului nostru Iisus Hristos, adica intre fiii dreptului Iosif  pe care ii avusese din casatoria anterioara cu Salomeea. Abia dupa ce dreptul Iosif a ramas vaduv, i-a fost data in grija Maica Domnului.

Sfantul Apostol Iuda este uneori numit in Scriptura "Iuda, fratele lui lacov " (Luca 6; 16, Fapte 1; 13). Intre cartile Noului Testament ni s-a pastrat de la el o Epistola Soborniceasca. Acesta isi incepe astfel epistola: "Iuda, rob al lui lisus Hristos si frate al lui lacov (Iuda 1:1). Chiar daca s-ar fi putut numi pe sine frate al lui Hristos cu aceeasi indreptatire ca si lacov, el nu o face.

Sfantul Apostol Iuda mai este cunoscut si ca Levi sau Tadeu. Insa, nu trebuie confundat cu celalalt Tadeu, care a facut parte din cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului.

Sfantul Apostol Iuda a predicat Evanghelia in ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia si Armenia.

Ajungand sa predice in tinutul Muntelui Ararat, Sfantul Apostol Iuda a fost prins de pagani, rastignit si omorat cu sageti.

Tot astazi facem pomenirea:

- Sfantului Mucenic Zosima;

- Cuviosului Parintelui nostru Zinon;

- Sfantului Mucenic Asingrit;

- Cuviosului Paisie cel Mare;

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfintii Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul (18 iunie)

Sfintii Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul au luat mucenicia in anul 73, in vremea persecutiei impotriva crestinilor pornite de cezarul Adrian.

.

Leontie a fost comandant roman in orasul Tripoli din Fenicia. Cezarul Adrian, afland ca Leontie este crestin a trimis un detasament militar pentru a-l aresta.

Ipatie, conducatorul acestui detasament, s-a imbolnavit pe drum, oastea fiind nevoita sa se opreasca. Intr-o noapte lui Ipatie i s-a aratat un inger, zicandu-i: "Daca vrei sa te faci bine, atunci striga de trei ori cu glas mare, ridicandu-ti privirea spre cer: 'Dumnezeule al lui Leontie, ajuta-mi mie!'".

Ipatie a descoperit ostasilor vedenia si toti au strigat dupa cum spusese ingerul.  Minunea insanatosirii lui Ipatie i-a uimit pe multi, dar mai ales un anume Teodul.  Atunci Ipatie si Teodul au luat hotararea de a lua inainte celorlati pentru a-l gasi ei primii pe Leontie.

Ajungand, Leontie le-a grait lor despre credinta in Hristos astfel incat inimile lor s-au aprins de dragoste pentru Dumnezeu. In acel moment, un nor i-a umbrit din care s-a pogorat asupra lui Ipatie si Teodul o roua minunata. Acesta a fost Duhul Sfant Care a botezat sufletele lor. Tot atunci Leontie a grait catre ei astfel: "Intru Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh."

Cezarul Adrian a continuat sa-i prigonesca pe Teodul si pe cei doi fii duhovnicesti ai sai. Astfel, fiind prinsi, Ipatie si Teodul au fost torturati murind prin decapitare.

Leontie a fost torturat pana cand sufletul sau s-a mutat la Domnul.

Tot astazi facem pomenirea:

- Sfantului Mucenic Eterie;

- Cuviosului Erasm;

- Sfintilor doi mucenici din Cipru;

- Cuviosului Leontie, de la Manastirea Pesterile Kievului;

- Cuviosului Leontie, din sfanta Chinovie a Manastirii lui Dionisie, izvoratorul de mir;

- Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail;

Sfintii Mucenici Manuil, Savel si Ismail (17 iunie)

Sfintii Mucenici Manuil, Savel si Ismail 

au fost trei frati persani, nascuti din tata pagan si mama crestina. Mama sa i-a botezat in credinta crestina. Acesti frati erau ofiteri la curtea imparatului persan. Ei au fost trimisi de imparat catre Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia si consfinti un tratat de pace intre imperiul persan si cel roman.

In acea vreme, avea loc un festival pagan la Calcedon, motiv pentru care imparatul Iulian Apostatul aducea impreuna cu nobilii sai jertfe idolilor. Cei trei frati au lipsit de la acest festival, declarand ca sunt crestini si ca nu jertfesc idolilor.

In urma acestei marturisiri, Sfintii Manuil, Savel si Ismail au fost aruncati in temnita si apoi supusi la multe chinuri. In timp ce erau torturati, multumeau lui Dumnezeu pentru
chinurile lor: "Iisuse preadulce, scumpe ne sunt noua aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tau!". Dupa aceasta rugaciune, un inger s-a pogorat din cer si a luat durerea lor.

Imparatul Iulian Apostatul, vazand ca acestia nu slujesc idolilor, a poruncit sa fie executati prin taierea capului, iar trupurile lor sa fie arse. In momentul in care au fost omorati, a avut loc un cutremur in urma caruia pamantul s-a deschis si a luat trupurile mucenicilor din fata paganilor spre a nu fi arse.

Mai tarziu, pamantul a scos la iveala trupurile mucenicilor, pe care crestinii le-au luat si ingropat cu cinste.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Patimirii Sfintilor Mucenici Isavru si cei impreuna cu dansul: Inochentie, Felix, Ermia si Peregrin;
- Sfantului Mucenic Filonid, episcopul Curiei;
- Sfantului Cuvios Pior.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Tihon (16 iunie)

Sfantul Tihon a fost sfintit episcopul Amatundei (Cipru). Tatal lui Tihon a fost brutar. Din viata sa aflam ca fiind pus de tatal sau sa vanda paine, el o daruia saracilor fara plata. Cand a fost intrebat de tatal sau de ce imparte saracilor paine fara bani, el i-a raspuns ca imprumuta pe Dumnezeu atunci cand daruieste saracilor paini. In urma rugaciunilor sale, tatal sau a gasit hambarele atat de pline de grau, incat nu mai putea deschide usa acestora. 

Sfantul Tihon a convertit multi pagani la credinta in Hristos, daramand multe temple si ridicand biserici pe locul lor.

Mai  facem pomenirea:

- Sfantului Sfintitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei;
- Sfintilor cinci mucenici din Nicomidia;
- Sfintilor patruzeci de mucenici romani.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Proroc Amos (15 iunie)

Sfantul Proroc Amos s-a nascut in satul Tecoa de langa Betleem si a trait in secolul al VIII lea i.Hr. A pazit turmele de porci ale unui om bogat din Ierusalim, pana la alegerea sa ca proroc. Inceputul prorocirii lui a fost pe vremea imparatului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, si in vremea imparatului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria. Amos l-a certat pe regele Ozia si pe preotii lui pagani pentru inchinarea la idoli si a intors poporul de la inchinarea la vietii de aur.

Ii vesteste lui Amaziah, capetenia preotilor pagani, ca asirienii ii vor ucide fiii si pe regele lui Israel, profeti care s-au si intamplat.

A fost lovit cu toiagul in frunte de fiul preotului idolesc. Isi va da duhul in satul Tecoa.

Facem precizarea ca Sfantul proroc Amos nu este tatal lui Isaia. Amos, tatal lui Isaia, a fost din semintia imparatilor Iudeii, s-a nascut si a petrecut in Ierusalim, pe cand prorocul Amos a fost de neam sarac, din cetateaTecoa. Mai mult, tatal lui Isaia nu se numara printre proroci si nici nu a primit moarte de mucenic.

Se mai face pomenirea :

- Sfantului Mucenic Dula;
- Soborului Preasfintei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu de la Maranachiu;
- Sfantului Mucenic Narsi;
- Sfantului Fortunat;
- Sfantului Apostol Ahaic;
- Sfantului Apostol Stefan;
- Sfantului Mucenic Isihie;
- Cuviosului Ortisie;
- Fericitului Ieronim;
- Sfintei MuceniTe Gravs;
- Fericitului Augustin, episcopul Hiponei.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Proroc Elisei (14 iunie)

Sfantul Proroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din porunca dumnezeiasca, la misiunea de proroc. Ilie i-a descoperit lui Elisei revelatia dumnezeiasca si a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu, ca indoit sa-i dea acestuia harul prezent in el. Elisei si-a parasit casa si familia si a urmat lui Ilie. L-a urmat pe Ilie pana la inaltarea acestuia la cer, cand i-a preluat cojocul, dar si darul profetic.

De la nastere s-a aratat mare facator de minuni, pentru ca o juninca de aur din Silom, careia israelitenii ii aduceau jertfele lor, a murit in ceasul nasterii lui Elisei si a mugit asa de tare, incat glasul ei s-a auzit pana la Ierusalim.

Dumnezeu a facut multe minuni prin intermediul prorocului Elisei: a despartit apele Iordanului precum odinioara Moise despartise apele Marii Rosii; a facut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apa transeele de aparare excavate in razboiul cu Moabitenii; a inmultit untdelemnul din vasele vaduvei cea saraca; l-a inviat pe fiul femeii sunamite; a hranit o suta de oameni cu douazeci de paini mici, l-a vindecat pe Neeman, capetenia de osti de boala leprei; a lovit cu lepra pe sluga lui Gehazi din pricina ca acesta s-a mandrit; a orbit toata ostirea siriana, iar alta ostire a pus-o pe fuga; a prorocit multe care aveau sa se intample. A murit in jurul anului 839 i.d.H. si a fost inmormantat in Samaria, la Sevastopoli.

Tot astazi, Biserica face pomenirea:
- Sfantului Metodie, patriarhul Constantinopolului;
- Sfintei Cuvioase Iulita;
- Sfantului Cuvios Nifon;
- Sfantului Sfintitului Mucenic Chiril, episcopul Gortinei (Cipru).

ACATISTUL TUTUROR SFINŢILOR ROMÂNI -Duminica a 2-a dupa Rusalii

Condacul întâi :
Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevoinţele şi sângele lor, darul sfinţeniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, acestora şi noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Icosul întâi :
Începutul mântuirii neamului nostru s-a arătat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slăvitul Andrei. Că el din bezna neştiinţei scoţându-ne, ne-a învăţat a ne închina Treimii celei de viaţă făcătoare. Cântăm, aşadar, lui, şi tuturor celor ce i-au urmat în credinţă, unele ca acestea:
Bucură-te, Andreie, că tu ai binevestit mântuirea neamului omenesc în părţile noastre;
Bucură-te, că strămoşii noştri după vrednicie te-au cinstit;
Bucură-te, că mereu te-ai arătat apărător al nostru înaintea lui Hristos şi a Maicii Sale;
Bucură-te, că prin tine putem cânta tuturor sfinţilor neamului nostru laude, zicând:
Bucuraţi-vă, toţi cei ce împodobiţi binecuvântatul pământ al ţării cu florile sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, că lacrimile voastre cad fără oprire înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare nenumăratelor noastre păcate;
Bucuraţi-vă, că voi sunteţi măsura neamului nostru şi binecuvântarea lui cea nepieritoare;
Bucuraţi-vă, că doar întru voi putem să ne lăudăm cu adevărat;
Bucuraţi-vă, că fără ajutorul vostru demult am fi fost în ghearele morţii;
Bucuraţi-vă, că doar pentru suspinele voastre ne mai îngăduie Dumnezeu răutatea;
Bucuraţi-vă, că împreună cu Maica Domnului sunteţi singura noastră nădejde de mântuire;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 2-lea :
Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pământul ţării de lumina cea dulce a Învierii, şi neamul românesc a început a-i naşte pe cei mai buni dintre fiii săi, sfinţi în cer; care pururea ne izbăvesc pe noi în chip tainic din toată ispita. Cinstindu-i pe ei după cuviinţă, cu bucurie să-I mulţumim Celui ce ni i-a dat, cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea :
Sângele mucenicilor este sămânţă pentru alţi creştini. Iar sângele vostru, primilor mucenici care v-aţi jertfit pe pământurile noastre, a fost temelia cea neclintită pe care a luat fiinţă neamul nostru, deodată român şi creştin. Pentru aceasta, vouă tuturor, vă cântăm aşa:
Bucură-te, Sfinte Montan, preotul lui Hristos, că împreuna cu soţia ta Maxima neînfricaţi L-aţi mărturisit pe Stăpânul;
Bucură-te, că pentru aceasta aţi primit cununa muceniciei prin înecare;
Bucură-te, Nichita, cel ce ai stat împotriva goţilor celor păgâni;
Bucură-te, că pentru aceasta ai pătimit moarte prin foc, învrednicindu-te de slava cea veşnică;
Bucură-te, Sfinte Sava, mare mucenice, că apa Buzăului s-a învrednicit a primi preacinstitul tău trup;
Bucură-te, că de moaştelor tale şi Marele Vasilie s-a închinat cu evlavie;
Bucuraţi-vă, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, ca sângele vostru ca pe o comoară de mare preţ l-aţi adus lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că aţi umplut de veselie inimile creştinilor prin minunata arătare a cinstitelor voastre moaşte;
Bucuraţi-vă, că Dumnezeu prin ele ne-a arătat că încă ne mai aşteaptă pocăinţa;
Bucuraţi-vă şi voi, Sfinţilor Epictet şi Astion, care cu darul facerii de minuni aţi adus pe mulţi strămoşi de-ai noştri la credinţă;
Bucuraţi-vă, că mai apoi înfricoşătoarele chinuri le-aţi socotit, pentru Hristos, a fi dulceaţă cerească;
Bucuraţi-vă, că şi moaştele voastre împodobesc Dobrogea cu daruri de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 3-lea :
Sfinţit-au pământul ţării noastre cu sângele lor mucenicii. Că ei pe toate le-au socotit deşertăciune, şi prin pătimiri de puţină vreme au câştigat bucuria cea veşnică. Pentru aceasta pot şi nouă, celor ce ne închinăm lor cu dragoste, să ne ajute în toată greutatea. Iar noi, cei ce suntem urmaşi nevrednici ai lor, să ne străduim a cânta împreună cu ei, Dumnezeului tuturor: Aliluia!
Icosul al 3-lea :
Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea cea strâmtă a mântuirii. Că unii şi mucenicie au răbdat, iar alţii L-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta şi noi, ca unor părinţi ai noştri, să le cântăm cu credinţă:
Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ţi-ai vărsat pentru Hristos;
Bucură-te, că diaconul Dimitrie ţi-a urmat în răbdare;
Bucură-te, cinstite Efrem, că pe mulţi pregătindu-i pentru mucenicie, şi tu te-ai jertfit împreună cu ei;
Bucură-te, Vetranioane, episcop al Tomisului, că te-ai înflăcărat de râvnă pentru credinţa cea ortodoxă;
Bucură-te, că pentru aceasta, pe împăratul cel pământesc l-ai înfruntat din dragoste pentru Împăratul ceresc;
Bucură-te, Teotime, care prin minunile tale L-ai propovăduit pe Hristos şi hunilor celor barbari;
Bucură-te, că tu pe Ioan cel cu Gură de Aur l-ai apărat cu neînfricare;
Bucură-te, Niceta, că pe mulţi dintre daci i-ai botezat în numele Sfintei Treimi;
Bucură-te, că scrierile tale luminate de Duhul Sfânt, au apărat dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Ioan Casian şi Gherman, cei odrăsliţi din pământul Dobrogei şi înfloriţi în ţinuturile apusene;
Bucuraţi-vă, că voi pe toţi sfinţii i-ati cercetat, adunând ca nişte albine nectarul duhovnicesc de la fiecare;
Bucuraţi-vă, că după ce v-aţi desăvârşit în sfinţenie aţi întemeiat viaţă monahală în Apus;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 4-lea :
Cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia lui Dumnezeu, zice Domnul. Iar voi, măriţilor ierarhi, turma cea cuvântătoare încredinţată vouă aţi scos-o dintru neştiinţă, cu fapta şi cu cuvântul învăţând pe strămoşii noştri a-L lăuda pe Dumnezeu cel Unul în Treime, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea :
Prin munţi, prin peşteri sau prin păduri vieţuind cuvioşii, au umplut întreg pământul ţării noastre de nevoinţe sfinte. Că ei de toate s-au lepădat pentru a-I urma lui Hristos; pentru care Acela, după făgăduinţă, i-a făcut moşteni ai vieţii celei veşnice. Să le cântăm şi noi, aşadar, cu glas de bucurie:
Bucură-te, Sfinte Nicodim, că prin aspre nevoinţe în Muntele cel Sfânt al Athosului viaţa ţi-ai sfinţit;
Bucură-te, că în pământul nostru venind, te-ai arătat începător al vieţii de obşte;
Bucură-te, că multe mănăstiri ai întemeiat, adăpându-ne din lumina cea curată a Ortodoxiei;
Bucură-te, Sfinte ierarhe Leontie, cel ce pustia ai făcut-o să înflorească prin luptele tale;
Bucură-te, că darul facerii de minuni luând, ai ajuns păstor al Rădauţilor;
Bucură-te, că după moartea ta, Dumnezeu S-a slăvit prin moaştele tale cele izvorâtoare de tămăduiri şi bună mireasmă;
Bucură-te, Ioane, minunatule arhiepiscop, care la Râşca ai trăit în înfrânare şi sfinţenie;
Bucură-te, Daniile, mare sihastru, că din pruncie viaţa ţi-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai ajuns povăţuitor al lui Ştefan, Domnul cel Sfânt al Moldovei;
Bucură-te, că moartea ta a arătat poporului că eşti viu în cer prin minunile izvorâte din mormântul tău;
Bucură-te, Ghelasie, ierarhe, care te-ai arătat călugăr desăvârşit şi păstor al moţilor;
Bucură-te, că tu şi azi ne mângâi cu minunile tale, rugându-te cu durere pentru pământul cel chinuit al Apusenilor;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 5-lea :
Şi neamul nostru s-a învrednicit a aduce lui Hristos jertfă curată, mulţime de cuvioşi. Dar aşa a bineplăcut lor, ca neştiuţi de oameni să-şi sfinţească viaţa prin pustii şi-n singurătate. Că numele lor, doar Dumnezeu îl ştie. Dar noi, încredinţati fiind că ei umplu cerurile de rugători neclintiţi pentru mântuirea noastră, slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea :
Biruinţa voastră, cinstiţilor mucenici, s-a arătat a fi însăşi moartea. Că prin aceasta v-aţi făcut vii în cer, unde staţi de-a dreapta tronului lui Hristos, neîncetat suspinând pentru noi. Rugându-vă să nu ne lepădaţi pentru păcatele noastre, vă cinstim cu nevrednicie, zicând:
Bucură-te, Vodă Constantin, mucenice, că te-ai arătat a fi mai darnic decât toţi domnii;
Bucură-te, că pentru aceasta şi Hristos te-a răsplătit cu cununa muceniciei, pe care şi fiii tăi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei au primit-o împreună cu tine;
Bucură-te, că nici pe ei şi nici pe sfetnicul Ianache nu i-ai cruţat, îndemnându-i să rabde patima cu bucurie;
Bucură-te, că ne spăimântăm toţi de vitejia ta cea mucenicească, cu care moartea ai înfruntat;
Bucuraţi-vă dar, Sfinţilor Brâncoveni, că întru totul v-aţi asemănat mucenicilor celor din vechime, slavă făcând neamului şi lui Dumnezeu;
Bucură-te şi tu, Sfinte Antim, că din pământul Iviriei ai ajuns păstor al Ţării Românesti;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Domn Constantin aţi ridicat poporul din neştiinţă, prin cărţile cele cu folos sufletesc;
Bucură-te, că în dulce grai românesc ai rânduit a se sluji în Biserici, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;
Bucură-te, că mai apoi de turci fiind omorât, ai ajuns şi mucenic al lui Hristos;
Bucură-te, viteazule Ioane, cel ce te-ai arătat vlăstar binecuvântat al pământului nostru;
Bucură-te, că deşi tânăr fiind cu vârsta, ai biruit atât pofta trupească cât şi moartea;
Bucură-te, că ai fost înjunghiat ca un miel nevinovat de turcii cei fără de lege;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 6-lea :
Prin răbdarea lor în chinuri, prin dragostea pentru Mântuitorul Hristos, prin credinţa în viaţa cea veşnică, prin bărbăţia lor în faţa morţii, mucenicii ne sunt siguri îndrumători spre mântuire. Să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel ce i-a întărit întru toate, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea :
Înfrânându-se întru cunoştinţă cuvioşii, trupul şi sufletul şi-au sfinţit, umplându-se de Duh Sfânt; iar pentru aceasta au şi rămas după moarte nestricaţi. După cuviinţă dar, ca unora care ne ocrotesc prin rugăciunile lor, cu dragoste să le cântăm:
Bucură-te, Paraschiva noastră cea iubită, care viaţă desăvârşit ţi-ai închinat-o lui Hristos;
Bucură-te, că pe Acesta dorindu-L neîncetat, cu toată virtutea sufletul ţi-ai împodobit;
Bucură-te, că tu eşti ocrotitoarea întregii Moldove prin moaştele tale cele prea dorite;
Bucură-te, că toţi românii vin la tine ca la o grabnică izbăvitoare din nevoi;
Bucură-te, Grigorie cel din Decapole, apărătorule al sfintelor icoane, că ai dobândit darul facerii de minuni;
Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască cinstitele tale moaşte au ajuns în Oltenia, de unde dăruiesc vindecări tuturor;
Bucură-te, Dimitrie, bouarule din Basarabi, că în deplină smerenie viaţa şi moartea ţi-ai trecut;
Bucură-te, că Dumnezeu moaştele tale minunat le-a descoperit, făcându-te apărător al Bucureştiului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care în mănăstirea Prislop prin aspre nevoinţe te-ai sfinţit;
Bucură-te, că întreagă Ţara Haţegului te cinsteşte cu dragoste ca pe un fiu al ei;
Bucură-te şi tu, Antonie de la Iezeru, că în Carpaţi pustniceşte ai trăit;
Bucură-te, că pe oamenii cei ce te căutau cu credinţă, i-ai povăţuit pe calea mântuirii;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 7-lea :
Sfinţi ai noştri şi ajutători nouă s-au arătat cei ce cu moaştele lor au binecuvântat ţara, cuvioşi şi mucenici, deşi odrasliţi din alte pământuri. Pentru aceasta Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce neamurile le ţine în dragoste unul pentru altul, toţi împreună cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea :
Pe apărătorii dreptei credinţe şi ai neamului strămoşesc, pe cei ce în faţa prigoanelor şi a duşmanilor L-au mărturisit neclintit pe Hristos şi Biserica Sa au păzit-o cu neînfricare, pe aceştia după dreptate să îi lăudăm zicând:
Bucură-te, Ştefan cel Mare, spaima păgânilor şi apărătorul întregii creştinătăţi;
Bucură-te, că tu eşti pavăza neamului nostru până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că pentru slava dreptei credinţe ai umplut pământul ţării de mănăstiri şi biserici;
Bucură-te, că în timpul vieţii cu sabia ai luptat pentru neam şi pentru credinţă, iar acum cu rugăciunea te lupţi pentru noi;
Bucură-te, Petru Movilă, mitropolitule al Kievului, că în bun chip te-ai nevoit pentru slava Ortodoxiei;
Bucură-te, Iosif Mărturisitorule, ierarhe al Maramureşului, că nedreptatea şi batjocurile cu vitejie le-ai răbdat;
Bucură-te, că pe maramureşeni întru bună credinţă şi evlavie i-ai păstorit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor mitropoliţi Iorest şi Sava, care pe poporul cel încredinţat vouă l-aţi păzit de prigoana calvinilor;
Bucuraţi-vă, că pentru aceasta şi temniţă şi bătăi ati pătimit, mărturisind dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Visarion şi Sofronie, cei ce cu neînfricare aţi luptat pentru legea cea strămoşească;
Bucuraţi-vă, că în temniţi bătuţi şi chinuiţi fiind, pururea v-aţi rugat pentru poporul cel greu prigonit al Ardealului;
Bucuraţi-vă, că prin predica voastrp cea înflăcărată, românii s-au întors într-un cuget la credinţă;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 8-lea :
Pentru credinţă au pătimit mărturisitorii, şi pentru neam. Că palme, scuipări, bătăi, închisori şi încă multe altele răbdând, ne-au arătat cum se cade a apăra credinţa strămoşească. Iar noi, nici cu mintea putându-ne ridica la a lor virtute, să ne alăturăm lor în neîncetată cântare adusă lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 8-lea :
Cuvioşilor ce din pământul Moldovei au răsărit, şi care viaţa întreagă în munţi şi-n peşteri şi-au petrecut, în posturi şi-n privegheri de toată noaptea, şi care dobândind dragostea cea adevărată, s-au rugat cu lacrimi pentru întreaga lume, acestora şi noi, închinându-ne acum, cu evlavie să le cântăm:
Bucură-te, Sfinte Chiriac, cel ce în muntele Bisericani gol ai petrecut vreme de 60 de ani, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că prin luptele tale ai ajuns la măsurile nevoitorilor celor din vechime;
Bucură-te şi tu, Sfinte Chiriac de la Tazlău, care ai fost povăţuitorul sihaştrilor;
Bucură-te, că prin nevoinţele şi smerenia ta cea adâncă ai sporit în rugăciune, biruind cu totul pe diavoli;
Bucură-te, Sfinte Rafaile din Agapia, că întru deplină ascultare trăind, darul înainte-vederii ai primit;
Bucură-te, că şi după moarte demonii i-ai izgonit prin moaştele tale cele minunate;
Bucură-te, Partenie, egumen al Agapiei, că te-ai îmbrăcat în toată fapta cea bună;
Bucură-te, Sfinte Inochentie, că în Mănăstirea Probota prin simplitate şi sărăcie ai dobândit Împărăţia cea cerească;
Bucură-te, că pentru dragostea ta, Dumnezeu ţi-a dat darul facerii de minuni;
Bucură-te şi tu, Eustatie, cuvioase, cel ce vrednic următor Sfântului Inochentie te-ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Vasile, că intrând în obştea Moldoviţei în scurtă vreme ai ajuns egumen vestit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sfetnicul lui Alexandru cel Bun;
Bucură-te, că moaştele tale până acum ne sunt de grabnic ajutor în nevoi;
Bucură-te, Epifanie, că în Voroneţ trăind, ai fost urmaş cinstit al Sfântului Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 9-lea :
Pildă vrednică de urmat ne-au arătat cuvioşii. Că ei prin posturile îndelungi cu care trupul şi-au potolit, prin lacrimile neîncetate cu care ochii şi-au luminat şi prin privegherile cele de toată noaptea în care au petrecut în rugăciune, ne-au învăţat cum să dobândim Împărăţia cea veşnică. Să-I mulţumim lui Dumnezeu, aşadar, pentru ei şi pentru toate, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea :
Întru mucenicie aţi primit cununa cea neveştejită şi mai presus de minte de la Însuşi Hristos, Stăpânul nostru. Cu vitejie neplecându-vă în faţa celor ce vă chinuiau, prin pătimiri şi prin moarte aţi răpit raiul. Pentru care vă şi cântăm, mucenicilor, unele ca acestea:
Bucură-te, Teodosie, Mitropolitule al Moldovei, că din pricina dragostei ce o purtai păstoriţilor tăi ai fost prigonit de domnul cel nelegiuit;
Bucură-te, că după moartea ta cea mucenicească, Sfântul Antipa s-a făcut părtaş minunatei descoperiri a moaştelor tale;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos, că toată viclenia celui rău s-a dovedit a fi spre slava ta mai mare;
Bucură-te, că ajungând trupul tău preaiubit la Suceava, ai vindecat toate rănile moldovenilor;
Bucură-te, că de atunci prin multe minuni ne-ai încredinţat de dragostea pe care ne-o porţi nouă tuturor;
Bucură-te, nevinovată Filofteie, că milostenia ta a deschis cerurile;
Bucură-te, că securea care ţi-a fost spre moarte, te-a făcut mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, că moaştele tale păzesc cu străşnicie pământul ţării şi pe cei ce locuiesc într-însa;
Bucură-te, Oprea, cioban minunat, care cu vitejie ai înfruntat stăpânirea străină, cerând libertate pentru românii dreptslăvitori;
Bucură-te, că pentru aceasta temniţa până la moarte ai răbdat, mucenic al lui Hristos învrednicindu-te a fi;
Bucuraţi-vă, Ioane şi Moise, preoţi neînfricati, că nu aţi vrut cu nici un chip să vă lepădaţi de credinţa strămoşească;
Bucuraţi-vă, adevăraţilor apărători ai Ortodoxiei, că aţi fost băgaţi în închisoare şi aţi îndurat multe chinuri, dobândind moarte pentru credinţa cea dreaptă;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 10-lea :
Ajutor nebiruit ne-am câştigat noi în ceruri, pe sfinţii mucenici. Că ei de dragoste arzând pentru Stăpânul, şi pe toate lepădându-le pentru El, pe toate le-au şi câştigat. Iar acum se roagă pentru noi, ne întăresc în credinţă, ne apără neamul şi ne păzesc de toată răutatea. Lui Hristos, aşadar, Care prin ei şi prin Maica Sa ne trimite harurile Lui cele bogate, să-I mulţumim, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea :
Să se bucure neamul nostru cu desăvârşită şi duhovnicească bucurie. Că a dobândit în cer sfinţi cuvioşi, care plăcând lui Dumnezeu în viaţa aceasta, şi-au agonisit veşnică răsplată, pe care ne-o pot da şi nouă, celor ce le cântăm cu evlavie:
Bucură-te, Vasile cel din Poiana Mărului, că părăsindu-ţi ţara ai venit în pământurile Vrancei, pe care le-ai luminat cu viaţa ta cea desăvârşită;
Bucură-te, că sporind în rugăciunea inimii, te-ai învrednicit a fi stareţ al cuviosului Paisie, cel ce ţi-a urmat întru totul în virtute;
Bucură-te, Sfinte Paisie, că în Moldova şi-n Athos te-ai întărit întru toată virtutea, ajungând părinte al părinţilor;
Bucură-te, că te-ai făcut mare dascăl al rugăciunii celei neîncetate a inimii;
Bucură-te, că sub oblăduirea ta ai strâns părinţi de multe neamuri, lasând mulţime de ucenici care au umplut toată Ortodoxia de lumină duhovnicească;
Bucură-te, minunate Antipa, care din Moldova ieşind şi-n Sfântul Munte desăvârşindu-te, ai rodit în îndepărtatul Valaam;
Bucură-te, că ai strălucit cu sfinţenia ta din Athos până în Rusia, cinste făcând neamului tău, pentru care te şi rogi neîncetat;
Bucură-te, Ioane, române, că ramânând de mic orfan, Dumnezeu ţi-a purtat de grijă ca unui adevărat copil al Său;
Bucură-te, că El ţi-a călăuzit paşii spre pustiile Iordanului, unde sihăstreşte în aspră nevoinţă ai trăit;
Bucură-te, că au săltat inimile noastre de bucurie la aflarea moaştelor tale iubite, prin care ne-am încredinţat că avem un nou mijlocitor pentru noi;
Bucură-te, Teodora, pustnico, care femeie fiind după fire ai întrecut cu nevoinţele pe mulţi dintre bărbaţi;
Bucură-te, că în singurătate întreaga viaţă ai petrecut, punându-ţi toată nadejdea în Dumnezeu, Care te-a şi slăvit cu trup nestricăcios;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 11-lea :
Să ne plecăm înaintea celor ce prin luptele lor au biruit cele ale firii şi s-au făcut îngeri în trup, surpând pe surpătorul mântuirii noastre; iar lui Dumnezeu, Care le-a arătat lor calea cea strâmtă şi cu chinuri, să-I cântăm, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea :
Si în vremurile mai noi au strălucit pe pământul ţării păstori desăvârşiţi în sfinţenie. Că ei sufletul şi-au pus pentru noi în faţa lui Dumnezeu, străduindu-se cu timp şi fără timp a ne face vrednici de Împărăţia cerurilor. Ca unora ce fără zăbavă s-au nevoit pentru binele nostru, şi încă se mai nevoiesc, să le cântăm zicând:
Bucură-te, Calinic, netrupescule păstor, că nu ştim de unde să începem a lăuda virtuţile tale;
Bucură-te, că deşi ai fost egumen şi ierarh cu multe griji, nevoinţele cele călugăreşti nu le-ai lepădat, ci mai vârtos te-ai întărit întru ele;
Bucură-te, că prin negrăita ta milostenie te-ai urcat până la cer, fiind până azi părinte al săracilor;
Bucură-te, că în fel şi chip te-ai nevoit pentru binele păstoriţilor tăi, luptând pentru unirea tuturor românilor întru dragoste de Dumnezeu şi de neam;
Bucură-te, că ai luminat poporul cel dreptcredincios, tipărind cărţi cu folos sufletesc şi zidind nenumărate biserici;
Bucură-te, că şi după moarte românilor tăi iubiţi le împarţi mulţime de daruri prin moaştele tale cele preacinstite;
Bucură-te, Iosif de la Partos, mitropolitule al Timişoarei, care în Sfântul Munte Athos ai urcat pe calea cea dumnezeiască a virtuţilor;
Bucură-te, că deşi bătrân fiind, ai venit să păstoreşti poporul Banatului;
Bucură-te, că de darul facerii de minuni învrednicindu-te, prin moaştele tale ne stai şi azi întru ajutor;
Bucură-te, Sfinte Nifon, că şi tu în Grădina Maicii Domnului te-ai nevoit întru sfinţenie;
Bucură-te, că ai fost ales patriarh al Constantinopolului, iar mai apoi ai ajuns păstor al Ţării Româneşti;
Bucură-te, că pe binecredinciosul şi înţeleptul voievod Neagoe Basarab l-ai povăţuit pe căile sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 12-lea :
Pe vrednicii noştri ierarhi şi stăpâni, care întru frica Domnului s-au nevoit a scoate poporul din mâinile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, îndrumându-l întru toate poruncile Mântuitorului, pe aceştia, dar, lăudându-i, lui Dumnezeu, Celui ce i-a înţelepţit cu lumina Sa cea bogată, să-I cântăm cu bucurie, strigând: Aliluia!
Icosul al 12-lea :
Din mormânt a ieşit mântuirea neamului omenesc, prin slăvita Înviere. Iar mucenicii şi mărturisitorii vremurilor de pe urmă, locuind în temniţi ca-n nişte morminte, au adus, prin jertfa lor, învierea neamului românesc. Să cântăm, aşadar, tuturor celor care neştiuţi au pătimit pentru credinţă sub prigoana celor fără de Dumnezeu, unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, arhierei şi preoţi, călugări şi credincioşi, care aţi umplut temniţele comuniste;
Bucuraţi-vă, toţi cei ce v-aţi stins în vremea cruntei prigoane, ştiuţi doar de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că în iertare şi nevoinţă desăvârşindu-vă, aţi făcut închisoarea prilej de sfinţire;
Bucuraţi-vă, toţi cei ce închişi la Piteşti L-aţi mărturisit pe Hristos, îndurând biruitori chinurile cele mai presus de minte;
Bucuraţi-vă, Aiudule şi Jilava, că sângele mulţimilor de mucenici v-au făcut locuri de închinare;
Bucuraţi-vă, Gherla şi Periprava, că în voi a strălucit lumina rugăciunii celei din suferinţă;
Bucuraţi-vă, toate temniţele comuniste, că v-aţi făcut scară spre cer pentru nenumăraţi mucenici;
Bucuraţi-vă, că fără să vrea călăii cei nemiloşi au lucrat spre slava lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale;
Bucuraţi-vă, că prin ei floarea neamului românesc a umplut cerul, pururea mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă dar, noilor mucenici, că vitejia şi răbdarea voastră v-au agonisit cununa cea veşnică;
Bucuraţi-vă, că întru bucuria raiului sălăşluind acum, sunteţi nădejdea cea tare a neamului nostru;
Bucuraţi-vă, că prin jertfa voastră, Dumnezeu ne trimite în dar binecuvântările Lui cele bogate;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Condacul al 13-lea :
Tuturor sfinţilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioşi, mărturisitori şi voievozi, ştiuţi sau neştiuţi, să le aducem cinstirea noastră şi dragostea şi evlavia. Şi să le mulţumim ca unora care plâng pentru noi şi pentru păcatele noastre, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste pământul ţării. Iar lui Dumnezeu, Celui ce până acum nu a lepădat neamul nostru cel dreptcredincios, să-I cântăm din inimă, în veşnică şi dulce cântare zicând : Aliluia!   (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Începutul mântuirii neamului nostru s-a arătat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slăvitul Andrei. Că el din bezna neştiinţei scoţându-ne, ne-a învăţat a ne închina Treimii celei de viaţă făcătoare. Cântăm, aşadar, lui, şi tuturor celor ce i-au urmat în credinţă, unele ca acestea:
Bucură-te, Andreie, că tu ai binevestit mântuirea neamului omenesc în părţile noastre;
Bucură-te, că strămoşii noştri după vrednicie te-au cinstit;
Bucură-te, că mereu te-ai arătat apărător al nostru înaintea lui Hristos şi a Maicii Sale;
Bucură-te, că prin tine putem cânta tuturor sfinţilor neamului nostru laude, zicând:
Bucuraţi-vă, toţi cei ce împodobiţi binecuvântatul pământ al ţării cu florile sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, că lacrimile voastre cad fără oprire înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare nenumăratelor noastre păcate;
Bucuraţi-vă, că voi sunteţi măsura neamului nostru şi binecuvântarea lui cea nepieritoare;
Bucuraţi-vă, că doar întru voi putem să ne lăudăm cu adevărat;
Bucuraţi-vă, că fără ajutorul vostru demult am fi fost în ghearele morţii;
Bucuraţi-vă, că doar pentru suspinele voastre ne mai îngăduie Dumnezeu răutatea;
Bucuraţi-vă, că împreună cu Maica Domnului sunteţi singura noastră nădejde de mântuire;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!
Şi   Condaculul întâi :
Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevoinţele şi sângele lor, darul sfinţeniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, acestora şi noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!




Rugăciune către sfinţii români :    Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.
   Noi credem şi mărturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim.
   Că, iată, cu nenumarate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Si să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strâmoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui.
   Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.